Despre hirotonii în Biserica Ortodoxă Autocefală a Ucrainei – internet publishing Cerkvarium

Меню сайта

17
Thu, Oct

Despre hirotonii în Biserica Ortodoxă Autocefală a Ucrainei

Analytics
Tools
Star InactiveStar InactiveStar InactiveStar InactiveStar Inactive
 

În timp ce în Patriarhia Moscovei speculează asupra hirotoniei episcopatului fostei Bisereci Ortodoxe Autocefale Ucrainene, noi respingem speculațiile și dovedim canonicitate

Duminică, 25 august 2019

Dmytro Horyevoy

Traducere în română: Ierom. Dr. Stefan Toma 

După acordarea Tomului de autocefalie, Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOU) aşteaptă recunoaşterea şi realizarea comuniunii euharistice cu toate celelalte Biserici Ortodoxe Autocefale. Unele Biserici, ca de exemplu Bisericile Ciprului şi Albaniei, şi-au exprimat o serie de îndoieli cu privire la hirotoniile reprezentanţilor BOU; în mod expres, şi odată cu hotărârea Patriarhiei Ecumenice din 11 octombrie 2018, de a recunoaşte clericilor din „Patriarhia Kievului” (PK) şi din fosta „Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană” (BOAU) treapta lor preoţească, fără o rehirotonisire. Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, răspunzând la o astfel de poziţionare, a trimis Întâistătătorilor acestor Biserici un studiu istorico-canonic, care certifică (argumentează) validitatea hirotoniilor care se fac într-o situaţie de schismă (arătându-se că, după refacerea unităţii, invalidarea schismei şi întoarcerea schismaticilor la comuniunea cu Biserica canonică nu e nevoie de o nouă hirotonie), cu premiza că există succesiune apostolică ( Este vorba de lucrarea Arhiepiscopului Vasile de Aghialou, cu titlul: „Tratat în legătură cu validitatea hirotoniei clericilor care au fost hirotoniţi de episcop caterisit şi schismatic”, din anul 1887).

Textul integral al acestui studiu în limba rusă, ca şi un rezumat succint cu principalele argumente, a fost publicat pe pagina de internet www.cerkvarium.org, în timp ce textul original în limba greacă se află pe pagina oficială de internet a Patriarhiei Ecumenice www.patriarchate.org. Fundamentul argumentaţiei acestui studiu istorico-canonic constă în demonstrarea faptului că, hirotoniile – chiar dacă au fost săvârşite de către un episcop aflat în starea de schismă, însă de un episcop care are succesiune apostolică – sunt valide. Din acest motiv, şi clericii care au fost hirotoniţi de un astfel de episcop aflat în stare de schismă, după revenirea episcopului în stare de canonicitate raportat la Biserica canonică, trebuie ca şi aceşti clerici să fie acceptaţi în comuniune bisericească pe treapta lor preoţească, cum au fost hirotoniţi. Ceea ce este foarte important este: aceşti clerici să fi fost hirotoniţi pe linia unei succesiuni apostolice.

Nu există nicio îndoială ca episcopii fostului „Patriarhat al Kievului” să nu fi avut succesiune apostolică, deoarece cei mai mulţi dintre ei au fost hirotoniţi de către fostul Patriarh Filaret, care a părăsit Biserica Ortodoxă Rusă, împreună cu fostul episcop canonic de Poceaev Iakov (Pantsiuk). Pe lângă aceasta, potrivit canonului 10 al Sfinţilor Apostoli, hirotonia episcopului e considerată validă, dacă a fost săvârşită de cel puţin doi episcopi. Astfel, aceşti doi episcopi, fostul Patriarh Filaret şi episcopul Iakov, erau suficienţi pentru a hirotoniepiscopi în deceniul anilor ’90, transmiţând astfel şi succesiunea apostolică.

Dincolo de acestea, se aud adesea nedumeriri cu privire la hirotoniile reprezentanţilor „Bisericii Ortodoxe Autocefale Ucrainiene” şi, în mod deosebit, al ultimului ei Întâistătător, Mitropolitul Makarie (Maletitz).

Am anexat imaginea cu toate liniile hirotoniei episcopilor până la Mitropolitul Makarie. Se pot distinge trei grupări sau direcţii:  o linie de la Mitropolitul Ioan (Bondarciuk), o a doua linie de la Patriarhul Mstislav (Skripnik) şi o a treia de la fostul Patriarh Filaret (Denisenko). Deoarece linia principală este prima, celelalte două sunt complementare acestei prime direcţii. O să dezvoltăm această afirmaţie amănunţit.

Makarie (Maletitz) a fost hirotonit episcop pe 3 noiembrie 1996 de către episcopii Dimitrie (Giarema), Igor (Isischenko) şi Metodie (Koundriakov). Patriarhul Dimitrie (Giarema) a fost hirotonit episcop pe 5 septembrie 1993 de către episcopii Igor (Isischenko), Teoctist (Peresada), Mihail (Dutkevitsch) şi Petru (Petrous). Episcopul Petru (Petrous) a fost hirotonit episcop pe 7 aprilie 1992 de către episcopii Antonie (Masentisch) şi Roman (Malasouk).

Mitropolitul Antonie (Masentisch) a fost hirotonit episcop pe 16 septembrie 1990 de către episcopii Ioan (Bondarciuk), Daniil (Kovaltscuk) şi Vladimir (Romaniuk). Patriarhul Vladimir (Romaniuk) a fost hirotonit episcop pe 29 aprilie 1990 de către episcopii Daniil (Kovaltscuk), Andrea (Avramtschuk), Vasile (Bondarciuk) şi Ioan (Bondarciuk).

Şi acum ajungem la punctul interesant: hirotonia lui Vasile (Bondarciuk). In realitate, acesta a fost primul episcop care a fost hirotonit în „Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană”. De la acesta se trag hirotoniile multor episcopi, precum: Andrea (Avramtschuk), Daniil (Kovaltschuk) şi Vladimir (Romaniuk), şi aceasta, în mod direct, până la ultimii doi Întâistătători ai BOAU, Metodie (Kondriakov) şi Makarie (Maletitz).

În legătură cu hirotonia lui Vasile (Bondarciuk) există anumite întrebări şi presupuneri (ca şi provocări). Potrivit variantei cunoscute, Vasile (Bondarciuk) a fost hirotonit episcop pe 31 martie 1990 de către episcopii Ioan (Bondarciuk) şi Vikentie (Tsekalin). Ioan (Bondarciuk)  era în aceea vreme episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse, neexistând astfel vreo îndoială asupra validităţii hirotoniei sale. Elementul nesigur îl constituie Vikentie (Tsekalin). În aceea vreme, Tsekalin se prezenta ca episcop al „Bisericii Ortodoxe Ruse din catacombe”. Potrivit Enciclopediei ortodoxe „Drevo”, Tsekalin a fost hirotonit episcop în august 1986 de către Mitropolitul Alexie de Kalinin şi Kasin al Bisericii Ortodoxe Ruse, de către episcopul Ioan (Bondarciuk), atunci încă episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse, şi de către episcopul Vladimir (Abramov), episcop al „Bisericii din catacombe”. Chiar şi dacă Abramov nu este considerat episcop canonic, doi dintre episcopii care au luat parte la hirotonia lui Vikentie Tsekalin aparţineau Bisericii Ortodoxe Ruse, având succesiune apostolică. Această situaţie a fost suficiente, astfel încât Tsekalin să moştenească succesiunea apostolică. 

Există diferite zvonuri şi scenarii, în legătură cu ce a devenit ulterior Tsekalin (de la protestant şi până la budist), însă acest aspect nu ne interesează în cele ce urmează. Deoarece, cu adevărat, în anul 1990 (adică, când a luat parte la hirotonia lui Vasile (Bondarciuk), Tsekalin era un episcop ortodox cu succesiune apostolică.

Rezumând cele de mai sus, faptul că Ioan (Bondarciuk) a fost hirotonit episcop de către fratele său după trup Vasile, împreună cu Vikentie (Tsekalin), este o dovadă că Ioan era convins de validitatea hirotoniei întru episcop a lui Tsekalin, altfel nu s-ar fi compromis atât el, cât şi fratele său. În orice caz, această certitudine a lui Ioan se sprijinea pe faptul că el însuşi a participat la hirotonia lui Tsekalin.

Aşadar, Tsekalin a fost al treilea episcop la hirotonia lui Vasile  (Bondarciuk). Un alt episcop, în afară de episcopul Ioan  (Bondarciuk) la care ne-am referit, a fost episcopul Varlaam (Iliusenko), care în aceea vreme păstorea Mitropolia de Simferopol şi Crimea a Bisericii Ortodoxe Ruse. Lui Varlaam îi era teamă că va fi pedepsit de către Biserica Ortodoxă Rusă, motiv pentru care a primit promisiunea de la cei care au participat personal la hirotoni a lui Vasile că, nu îi va fi făcut cunoscut numele atâta timp cât se află în viaţă.

Însă, după trecerea la cele veşnice a lui Varlaam, a fost publicat actul de hirotonie al episcopului Vasile (Bondarciuk), în care există şi semnătura episcopului Varlaam al Bisericii Ortodoxe Ruse (prima imagine).   

 

Există, de asemenea, şi mărturia lui Igor Sas-Zurakovski, un martor direct al hirotoniei lui Vasile (Bondarciuk), mărturie întărită prin propria lui semnătura (a doua imagine).

Potrivit Arhiepiscopului Igor (Isischenko), această mărturie directă a lui  Igor Sas-Zurakovski a fost trimisă Patriarhiei Ecumenice în anul 2000 (I. Isichenko, Archbishop. History of the Christian Church of Ukraine. Kharkov: Act, 2008, p. 367. – citat de Tsap M., First Hierarch of UAOC Metropolitan John (Bondarchuk) and the proclamation of the patriarchy in Ukraine // Ukrainian Orthodoxy in the context of history and social transformations, Ternopol, 2014, p. 213.).

Drept urmare, la hirotoniile episcopilor Bisericii Ortodoxe Autocefale a Ucrainei au luat parte episcopi care au fost hirotoniţi în Biserica Ortodoxă Rusă, ca şi episcopi veniţi pe o linie secundară, de la Patriarhul Mstislav (Skripnik). Astfel, dacă cineva nu recunoaşte succesiunea apostolică a episcopilor fostei Biserici Ortodoxe Autocefale a Ucrainei, atunci ar trebui să nu recunoască nici existenţa succesiunii apostolice în însăşi Biserica Ortodoxă Rusă.

Pentru o mai bună înţelegere, anexăm aici şi un grafic cu liniile hirotoniilor în Biserica Ortodoxă Autocefală a Ucrainei (a treia imagine).

 

 

SEO продвижение сайта - LUXEO Работа за границей